Femeie fără nume

Ca floarea soarelui care pe câmp răsare,
Ca o stea de-argint strălucitoare
Ce se oglindește noaptea-n mare,
Splendoare, visare, frumusețe răpitoare;

Sunt ochii-ți minunați plini de lumină,
Iubirea are-adâncă rădăcină
În inimioara ta,
Ești muza tuturor poeților, deci și a mea.

Ca o icoană pictată de mâna cuiva
Pe-o pânză de renume,
Femeie fără nume,
Ești o comoară la casa omului;

Tu dăruiești necontenit iubire,
Nu-ți ieși niciodat' din fire,
Chiar dacă știi ce-nseamnă amăgire,
Stai bine pe linia dreaptă de plutire.

Ești mugurele binecuvântat
Care înflorește de fiecare dat'
Când plouă cu fericire
Peste întreaga omenire.

Autor - Crisastemis
Din Volumul - Departe de asfințit