Aș fi vrut...

Aș fi vrut în zori să nu mai plouă,
Să te cuprind cu brațele-amândouă,
Să te sărut pe fruntea-ți asudată
Iar tu să-mi spui că mă iubești nespus
Încă o dată;

Aș fi vrut să lași poarta încuiată
În inima-ți frumoasă și curată
Să nu dispară niciodată
Fiorii de dor și de amor
Din al sufletului tău pridvor.

Aș fi vrut să se oprească timpul,
Să nu se risipeasca-n van nisipul
Din clepsidra uriașă,
Ar fi trebuit să ucid durerea din fașă,
Să-ți văd mereu privirea senină, gingașă.

Aș fi vrut să nu existe nicio îndoială
Despre iubirea-mi colosală
Pe care doar pentru tine o simt,
Aș fi vrut să îți alung
Orice nor negru din gând.

Aș fi vrut și vreau în continuare
Să-ți fiu rază caldă de soare
În zilele cu viscol și ninsoare,
Lumină de Lună și de stea
În fiecare noapte grea.

Autor - Crisastemis
Din Volumul - Departe de asfințit

În mine

În mine port atâtea amintiri
Cu miros de trandafiri!
Am șters cu buretele uitării
Tot ce-i legat de cuvântul "dezamăgiri";

Mi-s porțile inimii neferecate,
Pe umeri am aripi de heruvimi pictate
Cu care pot să zbor,
S-ajung departe de pământ;

În mine-atâtea lucruri bune sunt!
Despre fericire-adesea cânt,
Scriu la ceas târziu sau devreme
Balade de dor și poeme
Care aduc mângâiere oamenilor;

În mine-i un izvor de bucurie nesecat
Pe care Dumnezeu l-a binecuvântat,
Lumina divină din cer coboară
Și-n razele-i calde
Ca-n voaluri aurii mă înfășoară
În fiecare zi și seară;

În mine-i primăvară-n plină iarnă,
Eu nu las sita timpului să cearnă
Peste sufletu-mi curat dureri;
Furtunile de ieri s-au distanțat
De universul frumos colorat
Pe care mintea-mi limpede l-a creat;
În mine, flacăra iubirii arde neîncetat.

Autor- Crisastemis
Din Volumul - Departe de asfințit

Ca-n fiecare an

Peste câteva zile
Va veni ca-n fiecare an Crăciunul,
Bunul samaritean mult se va bucura
Când va vedea că lumea-i fericită.

O pită aburindă zace în cuptor
Lângă doi cozonaci cu nucă
Făcuți cu dragoste și dor,
Frunza de mohor este demult uscată,
E cald afară, nu ninge ca altădată.

Se va naște în curând Mântuitorul,
Ogorul inimii mele e pregătit,
Țarina sufletului mi-e bogată,
Azi am primit Taina Împărtășaniei
Cea binecuvântată.

Ceru-i senin, cum n-a fost niciodată,
Iarna aceasta-i blândă,
Ca o frumoasă fată cu fața îmbujorată
Care se roagă neîncetat la Dumnezeu
Să fie pace pe planeta toată.

E veselie mare până la margini de hotare,
Îngerii au multe treburi de făcut,
Daruri minunate iarăși vor primi
Copiii și oamenii cu suflete de copii.

Autor - Crisastemis

Femeie fără nume

Ca floarea soarelui care pe câmp răsare,
Ca o stea de-argint strălucitoare
Ce se oglindește noaptea-n mare,
Splendoare, visare, frumusețe răpitoare;

Sunt ochii-ți minunați plini de lumină,
Iubirea are-adâncă rădăcină
În inimioara ta,
Ești muza tuturor poeților, deci și a mea.

Ca o icoană pictată de mâna cuiva
Pe-o pânză de renume,
Femeie fără nume,
Ești o comoară la casa omului;

Tu dăruiești necontenit iubire,
Nu-ți ieși niciodat' din fire,
Chiar dacă știi ce-nseamnă amăgire,
Stai bine pe linia dreaptă de plutire.

Ești mugurele binecuvântat
Care înflorește de fiecare dat'
Când plouă cu fericire
Peste întreaga omenire.

Autor - Crisastemis
Din Volumul - Departe de asfințit

Urări de bine

Trecură anii ca nebunii,
Nu mai ieșiră căpcăunii la vânat,
Într-un sat îndepărtat
Ninge cu fulgi mari de fericire
Pe fiecare metru pătrat.

Luminițe noi s-au instalat
În brăduții de Crăciun,
E liniște pe tot pământul,
Bat clopote de sărbătoare
De când a tăcut vântul.

Îngeri buni din cer coboară
În fiecare zi și seară
Ca să facă viața mai ușoară
Celor ce cred în Iisus,
Soarele ce-n sufletele pure n-a apus.

Leru-i ler și dalbe flori,
Au venit colindători în zori
Să ureze tuturor de bine;
Fii binecuvântat creștine!


Autor - Crisastemis